Studiu: Alergarea este sportul oamenilor care gândesc

Alergarea pare să solicite gândirea mai mult decât ne-am fi putut imagina. Conform unui studiu recent, acest sport poate schimba într-un mod surprinzător modul de funcționare a creierului.

Studiul, apărut la începutul lunii decembrie 2016 în publicația științifică „Frontiers în Human Neuroscience”, a descoperit că sportivii care aleargă în curse de anduranță, maratoane, semi-maratoane, au conexiuni diferite în zone ale creierului care susțin funcții cognitive sofisticate, față de conexiunile constatate la persoanele sănătoase, dar sedentare. Această descoperire demonstrează că alergarea este mai mult decât o activitate fizică benefică și necesară pentru sănătatea corpului, ci și una cu efecte benefice asupra creierului.

În comunitatea științifică era cunoscut deja faptul că stăpânirea numitor activități solicită foarte mult resursele cognitive, ceea ce determină, în consecință, alterarea unor funcții ale creierului. De exemplu, dobândirea de abilități pentru a cânta la un instrument muzical include atât învățarea de funcții motorii, angajând, în același timp memoria, atenția, capacitatea anticipație, precum și alte funcții executive ale creierului. Așadar, nu este deloc surprinzător faptul că în studii anterioare în care a fost scanată activitatea cerebrală a muzicienilor s-a constatat o coordonare specială între zonele creierului asociate cu diferite tipuri de gândire, dar și între senzorii care controlează funcțiile motorii, în comparație cu oamenii care nu cântă la nici un instrument muzical.

În mod similar, studiile neurologice care i-au vizat pe atleții a căror discipline sportive solicită coordonarea brațe-ochi, elaborarea de strategii și atenție, cum ar fi jucătorii de badminton și gimnaștii, manifestă un grad mai ridicat de coordonare între zonele creierului dedicate funcțiilor cognitive și concentrării decât persoanele sănătoase care nu practică nici un fel de sport.

Alergarea nu este sun sport care să fie considerat cerebral. Studiul cercetătorilor de la Universitatea Tucson, Arizona, Statele Unite vine să contrazică această percepție. De obicei, învățăm să alergăm imediat după ce stăpânim cât de cât mersul, iar această activitate devine aproape un reflex, un act automat la care nu ne gândim, cel puțin nu ne gândim în mod conștient, așa că nu ne așteptăm ca această activitate sportivă să stimuleze funcții cognitive complexe.

Cercetătorii contrazic această ipoteză, demonstrând că alergarea, deși pare monotonă, stimulează intelectul, afectează modul de gândire al persoanelor care practică activitatea sportivă în mod regulat. Ceea ce este interesant este că aceste manifestări cognitive sunt prezente și în perioada de repaus, nu dar în timpul activității propriu-zise.

Pentru realizarea studiului, oamenii de știință au recrutat 11 alergători, participanți în competițiile universitare și 11 studenți care nu au făcut mișcare în ultimul an. Subiecții au fost supuși unui interviu și evaluări elaborate pentru a le determina condiția fizică și nivelul sportiv, după care li s-a monitorizat activitatea cerebrală timp de șase minute cu scopul de a identifica zonele creierului care au dezvoltat conexiuni funcționale.

Astfel, în creierele subiecților alergători, s-au descoperit o serie de conexiuni diferite față de cele ale tinerilor sedentari. Aceste conexiuni au fost identificate la nivelul zonelor responsabile pentru funcții cognitive complexe, respectiv stimularea memoriei, a multitasking-ului, a atenției, a luării deciziilor și a procesării informațiilor senzoriale.

Prin acest studiu, știința vine cu un argument puternic în favoarea activității fizice. Pe lângă prevenirea celor mai frecvente afecțiuni, cum ar fi cele cardiovasculare și obezitatea, sportul are un rol esențial și în dezvoltarea activităților creierului.